Post-ul de mai devreme imi declanseaza amintiri…Titlul e al unui film american.
Intuiti care era ideea! Sa-i recunosti parintelui tau cat timp e in viata, “meritele”, sacrificiile si orice a facut pentru tine!
Pentru parintii mei ar trebui sa cant mii de melodii,de imnuri…Pentru moment ma multumesc sa recit cu Mama,atunci cand ne vedem la 2-3 luni..:
“Ca am fost,ca n-am fost
ori ca suntem cuminti
astazi imbatranind
ne e dor de parinti”
…Dar..la “cestiune… Tata muncea din greu 10-12 ore pe zi…Ne-a “pacalit” cu o gaselnita…”Mai.copii! Cititi voi poetul X,alegeti 3 poezii si ni le recitati parintilor la sfarsit de saptamana…”.
Genial de simplu,nu? Citeam pe rupte…Sa sustinem show-ul!
Atunci am aflat printre altele ca:
“Guerlaine a botezat parfumul
cules din cupele de crin
cu numele necunoscutei boeme sau aristocrate
in ale carei plete blonde decolorate sau pudrate….”
